anxietatea și reacțiile emoționale au un rol central în multe teorii ale bâlbâirii, de exemplu că persoanele care bâlbâie ar tinde să aibă un temperament sensibil din punct de vedere emoțional. Relația posibilă dintre bâlbâială și anumite trăsături de temperament sau personalitate a fost revizuită și analizată, cu accent pe relațiile temporale (adică., ce vine mai întâi). S-a constatat în mod constant că copiii preșcolari care se bâlbâie (ca grup) nu prezintă tendințe spre trăsături temperamentale ridicate de timiditate sau anxietate socială în comparație cu copiii care nu se bâlbâie. Diferențe semnificative de grup au fost, totuși, raportate în mod repetat pentru trăsăturile asociate cu neatenția și hiperactivitatea/impulsivitatea, care este probabil să reflecte un subgrup de copii care se bâlbâie. Datele disponibile nu sunt în concordanță cu propunerea conform căreia riscul de bâlbâială persistentă este crescut de un temperament reactiv emoțional la copiii care bâlbâie. Anxietatea socială legată de vorbire se dezvoltă în multe cazuri de bâlbâială, înainte de vârsta adultă. Reducerea anxietății sociale la adulții care se bâlbâie nu pare să ducă în sine la o îmbunătățire semnificativă a fluenței vorbirii. Studiile nu au relevat nici o legătură între severitatea simptomelor motorii de stuttering și trăsături temperamentale. Se propune că variabilitatea situațională a bâlbâirii, legată de complexitatea socială, este un efect al interferenței din cunoașterea socială și nu direct din emoțiile anxietății sociale. Pe scurt, studiile din această revizuire oferă dovezi puternice că persoanele care se bâlbâie nu sunt caracterizate de trăsături constituționale de anxietate sau construcții similare.
obiective educaționale: această lucrare oferă o revizuire și analiză a studiilor de anxietate, temperament și personalitate, organizate cu scopul de a clarifica relațiile cauză-efect. Cititorii vor putea (a) să înțeleagă importanța dimensiunii efectului și a distribuției datelor pentru interpretarea diferențelor de grup; (B) să înțeleagă rolul relațiilor temporale pentru interpretarea cauzei și efectului; (c) discutați rezultatele studiilor de anxietate, temperament și personalitate în legătură cu bâlbâiala; și (d) discutați variațiile situaționale ale bâlbâirii și rolul posibil al cunoașterii sociale.