Calypso, Un tip de cântec popular în primul rând din Trinidad, deși cântat în altă parte în insulele din sudul și estul Caraibelor. Subiectul unui text calypso, de obicei spiritual și satiric, este un eveniment local și de actualitate de import politic și social, iar tonul este unul de aluzie, batjocură și dublă înțelegere.
tradiția calypso, popularizată în străinătate la sfârșitul anilor 1950, datează de la începutul secolului al 19-lea și a fost inițial numită ca inktso sau cariso. În timpul sezonului de carnaval înainte de Postul Mare, grupuri de sclavi conduși de cântăreți populari, sau shatwell, au rătăcit pe străzi cântând și improvizând Versuri voalate îndreptate către figuri politice nepopulare.
forma poetică o urmează pe cea a baladei: refrenele cu patru linii urmează strofele cu opt linii (strofe). Schema simplă de rimă este compensată în mare măsură de utilizarea extrem de imaginativă și originală a limbajului. Cântărețul-poet, care adoptă un nume de scenă atrăgător (de exemplu, puternicul Spoiler; Lord Melody; Attila Hunul), încorporează fraze spaniole, Creole și africane într-un idiom cu creștere redusă folosind expresii colocviale nou inventate, cum ar fi bobol (grefă), pakoti (infidelitate) și graf (fată). Exagerarea tiparelor de vorbire locale, distorsionând accentuarea normală a textului, este însoțită de un ritm neobișnuit (sincopat) în muzică, o marcă comercială familiară calypso. Cântărețul calypso își stabilește versul pe o melodie stoc sau inventează o melodie proprie.
instrumentele de însoțire preferate sunt shak-shak (maraca), chitara, cuatro (un instrument cu coarde) și tamboo-bambus (stâlpi de bambus de diferite lungimi loviți pe pământ). De la cel de-al Doilea Război Mondial, tobe de petrol tunate, cântate împreună în orchestre numite trupe de oțel, au fost foarte populare.