dermatita atopică este cea mai frecventă boală cronică a pielii copiilor mici, cu o prevalență pe viață la școlarii americani de până la 17%. Diferențierea anormală a barierei cutanate și genele de răspuns imun joacă roluri cheie în dermatita atopică. În plus, colonizarea frecventă și infecția cu organisme microbiene, în special Staphylococcus aureus și virusul Herpes simplex la pacienții cu dermatită atopică, reflectă fiziopatologia complexă a pielii. Regimurile de tratament pentru majoritatea pacienților cu dermatită atopică cronică includ evitarea iritanților și a alergenilor dovediți cu hidratare agresivă și aplicarea hidratantelor pentru a menține o epidermă sănătoasă. Terapia antimicrobiană este inclusă pentru infecțiile acute, iar agenții antiinflamatori topici, în special corticosteroizii și inhibitorii calcineurinei, sunt pilonul principal al terapiei. Medicamentele imunomodulatoare sistemice trebuie rezervate pacienților cu boală recalcitrantă dovedită. Deoarece chiar și pielea non-lezională la pacienții cu dermatită atopică nu este normală în ceea ce privește bariera cutanată și anomaliile imune, terapia proactivă (de întreținere) poate fi adecvată pentru un subgrup de pacienți cu boală recidivantă.