nu au fost identificate studii noi pentru această primă actualizare. Au fost incluse nouă RCT-uri (3144 de participanți). Linezolidul a fost asociat cu o rată de vindecare clinică semnificativ mai bună (RR 1,09; IÎ 95%: 1,03-1,16) și microbiologică (RR 1,08; IÎ 95%: 1,01-1,16) la adulți. Pentru infecțiile cu MRSA, linezolidul a fost semnificativ mai eficace decât vancomicina în ratele clinice de vindecare (RR 1, 09; 95 IÎ%: 1, 03 până la 1, 17) și microbiologice (RR 1, 17; IÎ 95%: 1, 04 până la 1, 32). Nici un RCT nu a raportat mortalitate legată de BPI sau de tratament. Nu au existat diferențe semnificative în mortalitatea de orice cauză între linezolid și vancomicină (RR 1, 44, IÎ 95% 0, 75 până la 2, 80). Au existat mai puține incidente de sindrom de om roșu (RR 0,04, IÎ 95% 0,01 până la 0,29), prurit (RR 0,36, IÎ 95% 0,17 până la 0,75) și erupție cutanată (RR 0,27, IÎ 95% 0,12 până la 0,58) în grupul cu linezolid comparativ cu vancomicina; cu toate acestea, mai mulți pacienți au raportat trombocitopenie (RR 13, 06; IÎ 95% 1, 72 până la 99, 22) și greață (RR 2, 45; IÎ 95% 1, 52 până la 3, 94) atunci când au fost tratați cu linezolid. Pe baza datelor disponibile, se pare că șederea în spital a fost mai scurtă pentru pacienții din grupul cu linezolid comparativ cu cei din grupul cu vancomicină. Costul zilnic al tratamentului ambulatoriu a fost mai mic cu linezolid oral decât cu vancomicină intravenoasă. Deși tratamentul intern cu linezolid costă mai mult decât tratamentul intern cu vancomicină pe zi, durata mediană a șederii în spital a fost cu trei zile mai scurtă cu linezolid. Prin urmare, costurile totale de spital pe pacient au fost mai mici cu tratamentul cu linezolid decât cu vancomicina.