forma activă DnaA este legată de ATP. Imediat după ce o celulă s-a divizat, nivelul DnaA activ din celulă este scăzut. Deși forma activă a DnaA necesită ATP, formarea complexului oriC/DnaA și derularea ulterioară a ADN-ului nu necesită hidroliză ATP.
situsul oriC din E. coli are trei regiuni AT rich 13 base pair (Taxe) urmate de patru regiuni 9 bp cu secvența TTAT(C sau a)CA(C sau a)A. Aproximativ 10 molecule DnaA se leagă de cele 9 regiuni bp, care se înfășoară în jurul proteinelor determinând ADN-ul din regiunea AT-rich să se desfacă. Există 8 site-uri de legare DnaA în oriC, la care DnaA se leagă cu afinitate diferențială. Când replicarea ADN-ului este pe cale să înceapă, DnaA ocupă toate siturile de legare cu afinitate ridicată și scăzută. Regiunea bogată în AT denaturată permite recrutarea DnaB (helicase), care se complexează cu DnaC (helicase loader). DnaC ajută helicaza să se lege și să acomodeze în mod corespunzător ssDNA la regiunea 13 bp; acest lucru se realizează prin hidroliza ATP, după care DnaC este eliberat. Proteinele de legare cu o singură catenă (SSB) stabilizează catenele unice de ADN pentru a menține bula de replicare. DnaB este o helicază 5 ‘3’, deci se deplasează pe firul rămas. Se asociază cu DnaG (o primază) pentru a forma singurul primer pentru Catena principală și pentru a adăuga primeri ARN pe catena rămasă. Interacțiunea dintre DnaG și DnaB este necesară pentru a controla longitudinea fragmentelor Okazaki pe firul rămas. ADN polimeraza III este apoi capabilă să înceapă replicarea ADN-ului.
DnaA este format din patru domenii: primul este n-terminalul care se asociază cu proteinele reglatoare, al doilea este o regiune de legătură elicoidală, al treilea domeniu este o regiune AAA+ care se leagă de ATP, iar al patrulea domeniu este regiunea de legare a ADN-ului C-terminal. DnaA conține două regiuni conservate: prima este situată în partea centrală a proteinei și corespunde domeniului de legare ATP, a doua este situată în jumătatea C-terminală și este implicată în legarea ADN-ului.