reducerea osmolalității extracelulare cu 10-12 mOsm/l reduce arderea baroreceptorului in vitro în țesuturile de la șobolani masculi. Sarcina este asociată cu o reducere similară a osmolalității plasmatice (pOsm), precum și cu modificări ale arderii baroreceptorului și a activității reflexului baroreceptorului redus. Mecanismele pentru reducerea activității baroreflex nu sunt încă înțelese, dar au implicații importante pentru menținerea homeostaziei cardiovasculare la femeia gravidă. Astfel, acest studiu a fost conceput pentru a testa dacă modificările osmolalității plasmatice modifică descărcarea baroreceptorului în timpul sarcinii. Șobolanii de control gravide și virgine cu gestație târzie au fost anesteziați, vasele femurale au fost canulate pentru măsurarea presiunii arteriale și a perfuziei medicamentoase, iar nervul depresor aortic, care conține aferențe baroreceptoare, a fost izolat și pregătit pentru înregistrare. Osmolalitatea plasmatică a fost măsurată înainte și la 30 de minute după injecțiile intraperitoneale gradate de NaCl (50-1500 mOsm/L). Presiunea arterială, ritmul cardiac și activitatea nervului depresor aortic (ADNA) au fost măsurate continuu înainte și după injecții. O injecție de 50 mOsm/L NaCl a scăzut semnificativ pOsm, dar nu a modificat ADNA în niciunul dintre grupuri. De asemenea, injecțiile cu 1200 mOsm/l de NaCl au crescut semnificativ pOsm și nu au avut niciun efect asupra ADNA în niciunul dintre grupuri. Sarcina de sare de 1500 mOsm a crescut semnificativ pOsm și ADNA la șobolanii gestanți, iar la animalele virgine, a crescut pOsm, dar a evocat o scădere paradoxală a ADNA. Studiile autorilor indică faptul că pOsm are efecte minime asupra activității baroreceptorului, care nu sunt semnificativ diferite în timpul gestației. Constatările lor sugerează că datele in vitro de la șobolani masculi care indică o corelație între pOsm și descărcarea baroreceptorului nu sunt aplicabile la animalele femele intacte anesteziate.