tratamentul obezității este una dintre măsurile majore disponibile astăzi în domeniul medicinei preventive. În special, epidemia coronariană a civilizației occidentale ar fi oprită și majoritatea cazurilor de diabet zaharat cu debut de maturitate ar fi prevenite, dacă obezitatea ar fi tratată eficient. Medicamentele anorectice acționează în principal asupra centrului de sațietate din hipotalamus pentru a produce anorexie. De asemenea, au diverse efecte metabolice care implică metabolismul grăsimilor și carbohidraților, dar multe dintre acestea pot fi secundare pierderii în greutate. Majoritatea medicamentelor sunt legate direct sau indirect de amfetamină și, în plus, acționează prin creșterea activității fizice generale. Medicamentele anorectice tind să-și piardă efectul după câteva luni, iar o parte din această reducere a efectului se poate datora modificărilor chimice produse de medicamentele din creier. Toate medicamentele, cu excepția fenfluraminei, au un efect stimulant asupra sistemului nervos central la unii indivizi, ducând la neliniște și nervozitate, iritabilitate și insomnie. Fenfluramina produce frecvent somnolență în doze normale, dar are efecte stimulante cu supradozaj. Dexamfetamina, fenmetrazina și benzfetamina tind să provoace euforie, iar riscul de dependență este, prin urmare, considerabil. Euforia apare ocazional cu dietilpropion, fentermină și clorfentermină, dar într-o măsură mult mai mică. Efectele secundare apar, de asemenea, datorită stimulării simpatice și iritației gastro-intestinale. Aceste reacții adverse pot determina unele persoane să înceteze să mai ia medicamentul, dar nu sunt niciodată grave sau periculoase. Interacțiunile medicamentoase pot apărea cu inhibitori de monoaminooxidază și într-o măsură clinic neimportantă, cu medicamente antihipertensive. Medicamentele anorectice au un rol foarte clar de jucat în tratamentul obezității, în special pentru acei indivizi care și-au modificat obiceiurile alimentare, dar au ajuns la un platou de greutate pe care le este greu să ajungă mai jos. Medicamentele sunt cel mai bine administrate într-o formă cu acțiune îndelungată și pot fi continuate în siguranță atâta timp cât persistă pierderea în greutate, cu condiția ca clinicianul să exercite o supraveghere atentă. Dexamfetamina, fenmetrazina și benzfetamina ar trebui rareori utilizate din cauza pericolului de dependență, iar clorfentermina este potențial periculoasă pentru utilizarea pe termen lung. Dietilpropionul apare ca medicament de primă alegere, deoarece fenfluramina are tendința de a provoca depresie și are o incidență mai mare a efectelor secundare. Fenfluramina este utilă în principal pentru persoanele care sunt deosebit de tensionate și pentru diabeticii obezi cu debut de maturitate care nu au reușit să slăbească cu biguanidele. Mazindol și phentermine par a fi utile ca medicamente alternative.