1. Termitele și gândacii sunt modele excelente pentru studierea rolului simbionților în digestia celulozei la insecte: mănâncă celuloză într-o varietate de forme și pot avea sau nu simbionți.
2. Gândacul care mănâncă lemn, Panesthia cribrata, poate fi menținut la nesfârșit, fără microorganisme, pe o dietă de celuloză cristalină. În aceste condiții, RQ este 1, indicând faptul că gândacul supraviețuiește pe glucoză produsă de celulaza endogenă.
3. Rata in vitro la care glucoza este produsă din celuloză cristalină prin extracte intestinale din P. cribrata și Nasutitermes walkeri este comparabilă cu producția in vivo de CO2 la aceste insecte, indicând în mod clar că rata producției de glucoză din celuloză cristalină este suficientă pentru nevoile lor.
4. În toate termitele și gândacii examinați, activitatea celulazei a fost găsită în glandele salivare și predominant în foregut și midgut. Aceste regiuni sunt locurile normale de secreție a enzimelor digestive și sunt fie lipsite de microorganisme (glande salivare), fie au un număr foarte mic.
5. Celulazele endogene provenite de la termite și gândaci constau din mai multe componente endo-VIII-1,4-glucanază (EC 3.2.1.4) și 1,4-glucozidază (EC 3.2.1.21). Nu există dovezi care să ateste existența unei exo-1,4-glucanază (celobiohidrolază) (EC 3.2.1.91) este implicată sau necesară pentru producerea glucozei din celuloza cristalină în termite sau gândaci, deoarece componentele endo-1,4-glucanazei sunt active atât împotriva celulozei cristaline, cât și a carboximetilcelulozei.
6. Nu există dovezi că bacteriile sunt implicate în digestia celulozei în termite și gândaci. Celulaza asociată cu grădina fungică a lui M. michaelseni este distinctă de cea din midgut; există puține indicii că enzimele fungice sunt dobândite sau necesare. Termitele inferioare, cum ar fi Coptotermes lacteus, au protozoare în hindgut, care produc o celulază(e) destul de distinctă de cea din foregut și midgut.