cercetările actuale demonstrează că principalii agresori ai persoanelor în vârstă sunt copiii adulți și alți membri ai familiei, indicând faptul că violența împotriva persoanelor în vârstă are loc mai ales acasă. S-a sugerat că stresul familial, atât psihologic, cât și financiar, poate fi un factor care contribuie la abuzul vârstnicilor. Dacă copiii mici se află într-o casă în care apare această formă de violență, această experiență poate avea un impact asupra lor. Cercetările au demonstrat că copiii expuși violenței, indiferent dacă sunt victima intenționată sau martori ai săvârșirii violenței, sunt mai predispuși să aibă probleme de comportament și mai târziu să devină ei înșiși autori de agresiune și violență.
părinții sunt cele mai influente modele în viața copiilor. Dacă un copil este martor la faptul că părintele său abuzează de un membru al familiei în vârstă, acel copil învață că a acționa agresiv față de bătrâni este un comportament acceptabil. Programul ACT subliniază necesitatea ca familiile să-și exprime și să-și gestioneze furia și frustrarea în mod constructiv și să modeleze comportamente adecvate, neagresive pentru copiii lor. Programul îi învață pe adulți să folosească managementul furiei ca activ de prevenire a violenței, astfel încât să își poată exprima și canaliza furia fără a deveni agresivi față de ceilalți.