tăiere; un cuvânt pe care nu-l mai aud des. Mai face cineva asta? Adesea s-ar auzi că persoanele care suferă de depresie s-ar tăia uneori sau s-ar arde cu o țigară sau ar folosi alte metode de durere fizică pentru a distrage atenția de la durerea mentală.
în ciuda faptului că este fizic, nu este întotdeauna evident dacă cineva se rănește, deoarece se poate face în locuri îmbrăcate sau poate fi mințit cu ușurință. La sfârșitul zilei, este încă durere, deci de ce oamenii recurg la auto-vătămare?
nu vă lăsați induși în eroare, tăierea doare, dar nu doare la fel de mult ca inima voastră. Când capul tău este în conflict; văzând că durerea într-o formă fizică este foarte ușoară, deoarece validează ceea ce simți.
deci, se reduce la: merită să faci? Nu sunt de acord.
când am început să-mi fac rău în clasa a 8-a, mi s-a părut foarte inofensiv și invizibil pentru toată lumea. Era doar o altă metodă de a face față și eram mândru de toate liniile pe care le puteam face la încheietura mâinii.
unii oameni l-ar vedea și mi-ar cere să le promit să se oprească; dar ce știau ei? Ei nu au putut înțelege cum se simte să fiu eu. Dar, indiferent am trecut prin acei ani, până când am lovit 1A. în 1A, am avut un greu, greu de coping timp. Partea academică a depresiei mele s-a datorat trecerii tipice de la o medie ridicată la 70 de ani și faptului că m-am bazat pe academicieni pentru stima mea de sine. În timpul 1A, aș tăia uneori cu un cuțit de bucătărie contondent pe care mama mi l-a dat pentru tăierea fructelor, pentru că mi-am lăsat cuțitul xacto acasă.
cuțitele contondente necesită, din păcate, mult mai multă forță și distrug cu adevărat pielea, împiedicând-o să se vindece la fel de ușor. Acest fapt devine important pentru că destul de curând în timpul sărbătorilor de iarnă, 2am noaptea, am văzut notele finale și am tăiat, dar de data aceasta cu cuțitul meu xacto; folosind aceeași forță pe care am folosit-o cu un cuțit contondent.
și ghici ce? M-am tăiat. Sânge stropit peste tot într-o fracțiune de secundă. M-am uitat la încheietura mâinii pentru a-mi vedea arterele și osul. Să-ți vezi organele interioare este terifiant. Îți cam dai seama că ești doar carne și oase.
am crezut că mi-am tăiat o clapă de piele. Dar mai târziu am descoperit că am tăiat suficient de adânc încât pielea s-a retras înapoi într-o rană deschisă în formă circulară.
și așa am acoperit repede rana cu mâna dreaptă și am strâns din greu pentru a preveni pierderea de sânge. Am fugit în dormitorul părinților mei, unde I-am trezit spunându-le „mi-am tăiat încheietura”.
ore au fost petrecute așteptând în spital, unde părinții mei au plâns și au avut ochi curioși. Am refuzat să vorbesc cu oricare dintre ei. Curând a venit un doctor să-mi coasă rana. Partea care m-a lovit cel mai mult în timpul șederii la spital a fost atunci când asistenta a spus „Ai noroc că nu ai tăiat suficient de adânc sau este posibil să fi pierdut un nerv și să-ți fi pierdut funcția mâinii”.
de multe ori oamenii care își fac rău nu își dau seama că acțiunile lor pot avea consecințe reale. Destul de stupid nu am crezut niciodată că pielea mea este un strat care s-ar retrage dacă aș tăia suficient de adânc. Cred că întotdeauna m-am gândit la brațul Meu ca la un întreg solid, iar gândirea mea a fost validată de faptul că nu am tăiat niciodată suficient de adânc pentru a provoca vreun rău. (Această ignoranță s-ar putea datora și faptului că nu am avut niciodată nicio intervenție chirurgicală.)
eliberarea mea din spital nu a fost ultima dintre necazurile mele, rana mea încă trebuia să se vindece. Practic, a trebuit să funcționez timp de 2 luni doar cu mâna dreaptă. Fac un loc de muncă Coop, de gătit pentru mine, dactilografiere, se ridică, pune pe haine. Orice a spus asistenta despre pierderea unei mâini este ceea ce am simțit în acele 2 luni și nu aș dori niciodată asta nimănui.
chiar îmi imaginez uneori dacă mi-aș fi pierdut mâna stângă; viața mea ar fi fost mai rea decât era înainte. Cu siguranță nu s-ar adăuga la viața mea în oricum. Deci, de ce o fac?
în universitate, există atât de multe puncte de vânzare diferite decât erau în liceu. M-am alăturat Salsa, cursuri de înot, dans, etc. Recunosc că în liceu, nu aș fi luat niciodată dans sau artă; păreau o pierdere de curs. Dar în timpul coopului trecut, când am intrat în lucruri artistice, cum ar fi machiajul, tricotarea și coacerea, m-am simțit mult mai fericit. Valoarea mea de sine a crescut, iar preluarea de noi hobby-uri mi-a permis să mă definesc în afara academicienilor. Deci, sigur că nu primesc anii 90 la cursurile mele, dar cel puțin pot călca apă, cel puțin pot tricota o eșarfă, cel puțin pot coace negrese delicioase.
bazându-se pe academicieni pentru stima de sine este o rețetă pentru dezastru. Profitați de oportunitățile deschise și primitoare ale Waterloo. Utilizați hobby-uri ca o priză, și nu auto-vătămare.
acum, vreau să orienteze pe scurt în tentative de sinucidere. Auto-vătămarea este diferită în modul în care s-ar putea să nu doriți să vă sinucideți. Dar, la fel ca auto-vătămarea, sinuciderea poate provoca daune permanente dacă eșuează. Corpul tău vrea să se păstreze; inconștient va face orice pentru a te menține în viață.
deci, dacă sari de pe o clădire sau în fața unei mașini, ai putea să trăiești cu tine însuți dacă ai fi paralizat din propria ta faptă?
dacă supradozați sau beți un acid. Ai putea trăi știind că te bazezi pe mașini pentru a trăi din cauza organelor eșuate sau a unui anumit stil de viață greu din propria ta activitate?
am spus povestea mea de auto-vătămare pentru a reitera că oricare ar fi acțiunile tale, ele vor fi permanente. Da, boala mintală este o boală și încă sufăr de ea, dar când o depășești; nu vrei să te uiți la tine și să te întrebi „ce mi-am făcut?”
pentru oricine este interesat, iată câteva imagini cu rana de la încheietura mâinii, recuperarea, infecția și cum arată 2 ani mai târziu.
așa am ajuns la universitate. Am avut doar cicatrici de la anumite tăieturi.
fotografie cu cusături.
curând am avut o infecție, mâna mi s-a umflat, pielea mi s-a dărâmat și am început să mă descuamez. Am fost speriat de moarte pentru că nu știam ce se întâmplă sub bandaj, iar aceste simptome erau pe mâna mea.
am vrut să includ această fotografie pentru a arăta că, după ce au scos cusăturile, au pus bandă medicală pentru a ține ambele părți ale pielii împreună, astfel încât rana să poată continua să se vindece. Bineînțeles că banda pare dezgustătoare, dar asta nu m-a împiedicat să o păstrez pe xD
aspectul în timpul infecției; pielea a fost peeling. Punctele mici de pe ambele părți aparțin cusăturilor.
după infecție
și doi ani mai târziu! Cicatricile de cusături au dispărut. Nu regret. S-ar putea lua în considerare tatuarea zonei.