Manager de portofoliu

ce face un manager de portofoliu?

Portfolio managersPortfolio Management profil de Carierămanagementul portfolio gestionează investiții și active pentru clienți, care includ fonduri de pensii, bănci, fonduri speculative, birouri familiale. Managerul de portofoliu este responsabil pentru menținerea mixului adecvat de active și a strategiei de investiții care se potrivește nevoilor clientului. Salariu, competențe, sunt profesioniști care gestionează portofolii de investiții, cu scopul de a atinge obiectivele de investiții ale clienților lor. În ultimii ani, managerul de portofoliu a devenit una dintre cele mai râvnite cariere din industria serviciilor financiare. În acest articol vom răspunde la întrebarea, ce face un manager de portofoliu?

există două tipuri de manageri de portofoliu, care se disting prin tipul de clienți pe care îi deservesc: individual sau instituțional. Ambele tipuri de manager de portofoliu servesc pentru a satisface obiectivele de câștig pentru clientela respectivă.

ce face un manager de portofoliu? – Diferite stiluri de investiții

stilul de investiții se referă, în general, la filosofia de investiții pe care un manager o folosește în încercările lor de a adăuga valoare (de exemplu, bate randamentul de referință al pieței). Pentru a răspunde la întrebarea” Ce face un manager de portofoliu?”, trebuie să ne uităm la diferitele stiluri de investiții pe care le-ar putea folosi. Unele categorii de stiluri majore de investiții includ mic vs. mare, valoare vs. creștere, activ vs. pasiv și impuls vs.contrarian.

• Mic vs. stilurile mari se referă la preferința pentru stocurile companiilor cu capitalizare mică (capitalizare de piață) sau a stocurilor cu capitalizare mare.
• Value vs.growth styles se bazează pe o preferință între concentrarea pe evaluarea curentă vs. analiza axată pe potențialul de creștere viitor.
• stilurile de investiții Active vs.pasive se referă la nivelul relativ de investiții active în care managerul de portofoliu preferă să se angajeze. Managementul activ al portofoliului își propune să depășească indicii de referință, în timp ce investițiile pasive își propun să corespundă performanței indicelui de referință.
• Momentum vs. stilul contrarian reflectă preferința managerului pentru tranzacționarea cu sau împotriva tendinței predominante a pieței.

pentru a afla mai multe, lansați cursurile noastre de finanțe corporative!

ce face un manager de portofoliu? -Procesul de gestionare a portofoliului în șase etape

deci, exact cum managerii de portofoliu merge despre atingerea obiectivelor financiare ale clienților lor? În majoritatea cazurilor, managerii de portofoliu efectuează următorii șase pași pentru a adăuga valoare:

#1 determinați obiectivul clientului

clienții individuali au de obicei investiții mai mici, cu orizonturi de timp mai scurte și mai specifice. În comparație, clienții instituționali investesc sume mai mari și de obicei au orizonturi de investiții mai lungi. Pentru acest pas, managerii comunică cu fiecare client pentru a determina randamentul dorit și apetitul de risc sau toleranța.

#2 Alegeți clasele optime de active

managerii determină apoi cele mai potrivite clase de active (de exemplu, acțiuni, obligațiuni, imobiliare, capital privat etc.) pe baza obiectivelor de investiții ale clientului.

#3 desfășurarea alocării strategice a activelor (asa)

alocarea strategică a activelor (asa) este procesul de stabilire a ponderilor pentru fiecare clasă de active – de exemplu, 60% acțiuni, 40% obligațiuni – în portofoliul clientului la începutul perioadelor de investiții, astfel încât compromisul de risc și rentabilitate al portofoliului să fie compatibil cu dorința clientului. Portofoliile necesită reechilibrare periodică, deoarece ponderile activelor se pot abate semnificativ de la alocările inițiale pe orizontul de investiții din cauza randamentelor neașteptate ale diferitelor active.

#4 Conduita alocarea activelor tactice (TAA) sau alocarea activelor asigurate (IAA)

atât alocarea activelor tactice (TAA), cât și alocarea activelor asigurate (IAA) se referă la diferite moduri de ajustare a ponderilor activelor din portofolii în timpul unei perioade de investiții. Abordarea TAA face schimbări pe baza oportunităților pieței de capital, în timp ce IAA ajustează ponderile activelor pe baza bogăției existente a Clientului la un moment dat.

un manager de portofoliu poate alege să efectueze fie TAA, fie IAA, dar nu ambele în același timp, deoarece cele două abordări reflectă filozofii de investiții contrastante. Managerii TAA caută să identifice și să utilizeze variabilele predictoare care sunt corelate cu randamentele viitoare ale acțiunilor și apoi să convertească estimarea randamentelor așteptate într-o alocare stoc/obligațiuni. Managerii IAA, pe de altă parte, se străduiesc să ofere clienților protecție împotriva dezavantajelor pentru portofoliile lor, lucrând pentru a se asigura că valorile portofoliului nu scad niciodată sub nivelul investiției clientului (adică valoarea minimă acceptabilă a portofoliului).

pentru a afla mai multe, lansați cursurile noastre de finanțe corporative!

#5 gestionarea riscului

prin selectarea ponderilor pentru fiecare clasă de active, managerii de portofoliu au control asupra valorii 1) riscul de selecție a securității, 2) riscul de stil și 3) riscul TAA asumat de portofoliu.

• riscul de selecție a securității apare din acțiunile saa ale managerului. Singurul mod în care un manager de portofoliu poate evita riscul de selecție a securității este să dețină direct un indice de piață; acest lucru asigură că randamentele clasei de active ale managerului sunt exact aceleași cu cele ale benchmark-ului clasei de active.
• riscul de stil apare din stilul de investiții al managerului. De exemplu, managerii de „creștere” au bătut frecvent randamentele de referință în timpul piețelor bull, dar au performanțe scăzute în raport cu indicii pieței în timpul piețelor bear. Dimpotrivă, managerii de „valoare” se luptă adesea să bată randamentele indicelui de referință pe piețele taur, dar bat frecvent media pieței pe piețele ursului.
• managerul poate evita riscul TAA doar prin alegerea aceluiași risc sistematic – beta (INQ) – ca indice de referință. Prin faptul că nu alege acea cale și, în schimb, pariază pe TAA, managerul expune portofoliul la niveluri mai ridicate de volatilitate.

#6 măsurarea performanței

performanța portofoliilor poate fi măsurată folosind modelul CAPMCAPITAL Asset Pricing Model (CAPM)modelul de stabilire a prețurilor activelor de Capital (CAPM) este un model care descrie relația dintre randamentul așteptat și riscul unei garanții. Formula CAPM arată că returnarea unei garanții este egală cu rentabilitatea fără risc plus o primă de risc, bazată pe beta-ul acelei garanții. Măsurile de performanță CAPM pot fi derivate dintr-o regresie a rentabilității portofoliului în exces pe rentabilitatea pieței în exces. Acest lucru generează riscul sistematic (sec), randamentul așteptat al valorii adăugate a portofoliului (sec) și riscul rezidual. Mai jos sunt calculele raportului Treynor și ale raportului Sharpe raportul Sharpe raportul Sharpe este o măsură a rentabilității ajustate la risc, care compară randamentul excesiv al unei investiții cu abaterea standard a rentabilității. Raportul Sharpe este frecvent utilizat pentru a evalua performanța unei investiții prin ajustarea pentru riscul său., precum și raportul de informații.

raportul Treynor, calculat ca Tp = (Rp-Rf)/ XV, măsoară cantitatea de rentabilitate în exces obținută prin asumarea unei unități suplimentare de risc sistematic.

raportul Sharpe, calculat ca Sp = (Rp-Rf)/ XV, în cazul în care XV = Stdev(Rp-Rf), măsoară randamentul în exces pe unitatea de risc total.

a se vedea nostru Sharpe Ratio CalculatorSharpe Ratio CalculatorThe Sharpe Ratio Calculator vă permite să măsurați randamentul ajustat la risc unei investiții. Descărcați șablonul Excel CFI și calculatorul raportului Sharpe. Raportul Sharpe = (Rx-Rf) / StdDev Rx. Unde: Rx = randamentul așteptat al portofoliului, Rf = rata de rentabilitate fără risc, StdDev Rx = deviația Standard a rentabilității / volatilității portofoliului!

Compararea raporturilor Treynor și Sharpe ne poate spune dacă un manager își asumă o mulțime de riscuri nesistematice sau idiosincratice. Riscurile idiosincratice pot fi gestionate prin diversificarea investițiilor în cadrul portofoliului.

raportul informațional se calculează ca Ip = /CTF = CTF/CTF, unde CTF reprezintă un risc nesistematic. Deoarece numărătorul este valoarea adăugată, iar numitorul este riscul asumat pentru a obține valoarea adăugată, este cel mai util instrument pentru a evalua recompensa la risc a valorii adăugate a unui manager.

Aflați mai multe!

Vă mulțumim că ați citit această prezentare generală a” ce face un manager de portofoliu?”. Pentru a continua planificarea și pregătirea pentru o carieră în managementul portofoliuluimanagementul portfolio profil de Carierămanagementul portfolio gestionează investiții și active pentru clienți, care includ fonduri de pensii, bănci, fonduri speculative, birouri familiale. Managerul de portofoliu este responsabil pentru menținerea mixului adecvat de active și a strategiei de investiții care se potrivește nevoilor clientului. Salariu, aptitudini,, vă rugăm să consultați aceste resurse suplimentare:

• modelul de stabilire a prețurilor activelor de Capital CAPM modelul de stabilire a prețurilor activelor de Capital (CAPM)modelul de stabilire a prețurilor activelor de Capital (CAPM) este un model care descrie relația dintre randamentul așteptat și riscul unei garanții. Formula CAPM arată că randamentul unei garanții este egal cu randamentul fără risc plus o primă de risc, pe baza versiunii beta a acelei garanții
• Premiummarket Risk Premiumprima de risc de piață este randamentul suplimentar pe care un investitor îl așteaptă de la deținerea unui portofoliu de piață riscant în locul activelor fără risc.
• Unlevered Betaunlevered Beta / activ BetaUnlevered Beta (activ Beta) este volatilitatea randamentelor pentru o afacere, fără a lua în considerare efectul de levier financiar. Ea ia în considerare doar activele sale. Acesta compară riscul unei companii nelivrate cu riscul pieței. Se calculează luând capitalul propriu beta și împărțindu-l la 1 plus datoria ajustată fiscal la capitalul propriu
• Averseriscul riscului Definițiecineva care este aversul riscului are caracteristica sau trăsătura de a prefera evitarea pierderii decât obținerea unui câștig. Această caracteristică este de obicei atașată investitorilor sau participanților la piață care preferă investițiile cu randamente mai mici și riscuri relativ cunoscute decât investițiile cu randamente potențial mai mari, dar și cu o incertitudine mai mare și un risc mai mare.